Recomandari

Offtopic – Minunata lume nouă

Următorul „articol” prezintă anumite idei ce se regăsesc în carte și nu încearcă să prezinte un personaj sau să povestească cartea.

“Minunata lume nouă” este un roman Sciene-Fiction scris de către Aldous Huxley. Pe scurt prezintă o distopie cu epicentrul în Londra. Anul este 632 era Ford (2540 era noastră).

Era Ford și lumea minunată

La un moment de-a lungului timpului s-a decis să se treacă la un calendar care îl are în prim plan pe Henry Ford, cel care a pus bazele industrie de asamblare în masă.

Totul în ”Minunata lume nouă” este automatizat într-un fel sau altul. Totul are un început și un sfârșit predefinit, precum o bandă de asamblare. De la cum sunt ”construiți” oamenii la rânduiala lor în cadrul societății. De aici și alegerea lui Henry Ford ca fiind ”părintele” noii lumi minunate.

Societatea nu mai este făcută din indivizi unici si diferiți, ci din grupuri de indivizi fiecare cu caracteristici specifice grupului. Aceștia de la naștere sunt fie născuți dintr-un singur ovul, într-o singura eprubetă, fie sunt născuți în grupuri bokanofskiene, un singur ovul  dând naștere mai multor oameni identici.

Catalogați cu ajutorul alfabetului latin, îi avem pe cei din Alfa, care sunt elita. Ei sunt casta superioară a societății, oameni ce au fost născuți dintr-un singur ovul, fără să îl împartă cu alții. Deși sunt privilegiați și ei sunt îndoctrinați sa respecte regulile păturilor sociale de care aparțin.

Cei care nu sunt Alfa fac parte din caste cu indivizi inferiori. Precum un mecanism militar obedient nu se încalcă niciun fel de regulă când vine vorba de apartenența castelor. 

Cartea este considerată ca fiind una care prezintă o lume distopică deși unele persoane, inclusiv eu, ar putea aduce argument pentru ideea opusă, adică o utopie. Sunt numeroase elemente din carte care vin în sprijin. Primul este mania autorului de a prezenta numere “precise”. Nu exista formulări de genul “in jur de…” o sută- două – trei, exista doar acuratețe. 672, 1123.

Un alt argument puternic este chiar societatea care este prezentată în carte. Strictă, perfectă, unsă cu cel mai bun ulei ca să poată să se miște la fel în fiecare zi.

Te naști într-o castă și ți se impune ce gândire să ai despre tine și alții. Cei din Epsilon și Gamma duc munca grea de fabrică, cei din Alfa și Beta duc munca de propagandă și cultură. Ambele nu vor să fie ca cealaltă castă pentru că așa au fost programați din eprubetă.

Ești fericit?!

Cu toate că există strictețe, fericirea este la ea acasă, asta pentru personajele care nu ies din tipar. Fericirea este dată de faptul că orice sentiment negativ, cum ar fi frica de moarte, este înlăturat din naștere, astfel încât să treci prin viață cu un singur sentiment, cel de fericire.

În mod antagonic, cartea pare să sugereze că nu există o fericire perfectă și că ea trebuie alimentată din exterior pentru a fi cât mai aproape de perfecțiune. Intervine așa numitul drog halucinogenic, de ”vacanță”, numit Soma. Cu el puteai să fii instant în Caraibe, în Paris, într-o vilă luxuriantă, ce voiai aia primeai în momentul în care foloseai drogul.

Toate castele foloseau Soma, dar doza era diferită pentru fiecare, ca să nu deranjeze rânduiala societății și ca să nu intrii într-o comă din care nu mai puteai să ieși.

Prin toate aceste aspecte bine conturate de către autor sunt si pete care dau un altfel de dinamism tabloului. O astfel de scenă este descrisă mai târziu în carte în care avem un personaj pe nume John. El încearcă precum un veritabil King Kong să elibereze o grupare Espilon de chingile societății fordiene. Scena are un dinamism fantastic, cum al nostru King Kong se urcă pe un munte si aruncă pe geam pastilele de Soma ce le dădeau oamenilor vacanțe si le îndeplineau cele mai ascunse dorințe.

Practic Aldous Huxley ne arată că oricât de mult am încerc să perfecționăm lumea în care trăim, diversitatea o să existe în continuare. Gândirea liberă chit că este înăbușită din naștere, tot reușește să își facă loc la suprafață. Nu mai zic că fericirea există, dar nu este perfectă.

Per total este o carte pe care o recomand pentru ideile prezentate. Cu toate că uneori te cam pierde în detaliile lumii, reușește să îți ofere o parcurgere lină și plină de suspans.

Eu am citit varianta de la Polirom pe care puteți să o găsiți aici.

Leave a Reply