Uncategorized

Humankind – impresii

Genul de strategie 4X a mai căpătat anul acesta un competitor cu numele de Humankind care vrea să se bată cot la cot cu seria Civilization și Crusader Kings pentru titlul de rege al următorului tur.

Este printre puținele tipuri de joc care nu sunt pe atât de permisive cu începătorii și necesită o grămadă de ore sacrificate spre înțelegerea lui. Timp pe care eu personal nu îl mai am, de aceea acest articol nu este o recenzie, ci impresia mea de novice.

Humankind vrea să se diferențieze de confrații săi prin permiterea schimbării civilizației de la o eră la alta. Nu mai începi cu o alegerea apriori a acesteia, ci începi cu un trib. Pe măsura ce trece timpul și explorezi lumea vei fi nevoit să alegi un popor care să fie civilzația ta de început. Alegerea trebuie să fie făcută în funcție de mijloacele prin care vrei să obții victoria.

Vorbind de victorie…

Ca să fii tu ăl mai șmec de pe mapamond trebuie să ai cel mai mare scor numit sugestiv “faimă” atunci când se termină jocul.

Scorul îl îmbunătățești printr-un număr limitat de acțiuni pe care le faci în joc, de la numărul de bătălii câștigate la cât de mulți bani reușești să agonisești de-a lungul timpului. În momentul în care faci suficiente acțiuni vei primi o stea și puncte pentru scorul de faimă. Dacă acumulezi 7 stele vei putea avansa în era următoare și trebuie să depășești alte obstacole numerice specifice erei respective.

Aici am simțil că jocul poate să ofere ceva în plus.

Fiecare civilizație are o tipologie atașată ei. Fiecare tip îți dă oportunitatea să ai un scor mai mare de faimă pentru anumite acțiuni. De exemplu civilizațiile agrare pentru același număr de ferme construite vor lua un punctaj mai mare per fiecare steluță deblocată. La fiecare trecere dintr-o eră într-alta vei putea să îți schimbi civilizația dacă dorești. Pe de altă parte ești încurajat să rămâi fidel civilizației anterioare prin creșeterea numărului de puncte de faimă pe care le obții din acțiunile specifice tipologiei.

Eram un pic entuziasmată de genul acesta de progres. Mă gândeam că o să fie o experiență mai facilă față de Civilization. În sfâșit puteam să cuantific cât de bine mă descurc față de oponenți.

Cât m-am înșelat.

AI-ul este tipic unui joc de strategie, te lovește atunci când te aștepți mai puțin.

La fiecare început de joc ai impresia că totul merge în favoarea ta sau că cel puțin pe un nivel de dificultate normal va merge într-un fel sau altul bine. Însă dintr-o dată oponentul mânâncă steluțe mai ceva ca Pac-Man și deja a ajuns la următoarea eră, în timp ce eu stau și tot apăs butonul de end turn ca să progresez cu construcția fermelor și poate pe undeva se mai naște un copil pe care să îl pun la treabă. Rămâi perpelex la cât de neputincios ești în momentul respectiv.

Pe lângă acest mic avantaj pe care îl are AI-ul, nu scăpam de sentimentul că sunt legată de mâini de către celelalte mecanici de gameplay. Vrei să îți folosești banii agonisiți atâta vreme, ghinion, totul e scump și simți că e mai degrabă colacul tău de salvare decât o mecanică de gameplay de care te-ai putea folosi în mod uzual să avansezi mai repede dacă ai rămas în urmă.

Un alt aspect care mi s-a părut cel puțin ciudat este distribuirea civilizațiilor de la o eră la alta. Cum ziceam mai devreme nu pornești din start cu o civilizație ci trebuie să petreci câteva ture sub forma unui trib nomadic. Prin lume ai mici recompense răsfirate în mod aleator sub forma unor puncte de interes.

Aceste recompense sunt fie bani, fie puncte de influență, fie mâncare, fie puncte științifice. În momentul în care strângi suficiente dintr-o categorie vei primi o stea și vei putea alege civilizația cu care să pornești.

Uneori nu am găsit repede aceste resurse și prin urmare mi-au rămas foarte puține opțiuni când a fost rândul meu să aleg. La un alt playthrough am reușit să fiu printre primii, dar chiar și atunci nu puteam să aleg tipul pe care îl voiam că deja cineva mi-o luase înainte. Practic trebuie să te descurci cu ce ai. Nici la trecerea de la o eră la alta nu se schimbă situația. Dacă începi cu o civilizație militară și vrei să treci la o alta există șansă să nu poți că nu ai din ce să alegi.

Tot legat de trecerea dintre ere, obiectivele devin din ce mai babane din punct de vedere numeric. Dacă în era medievală trebuia să strâng 10k de puncte de influență pentru o stea, acum trebuie să strâng 30k. Ca să vă faceți o idee în acel moment per fiecare tură imperiul genera 200 de puncte de influență. Mi-ar fi trebuit 100 de ture să generez atâtea puncte cât am nevoie pentru o stea.

Ce este drept primesc un număr de faimă direct proporțional, doar că efortul pentru îndeplinirea obiectivului mi se pare total nejustificat. Sincer m-aș mulțumii și cu un sfert de stea dacă obiectivele nu devin mai greu de îndeplinit de la o eră la alta.

Ok, timpul pentru ”pumnii mei minte nu are”. Am încercat un playthrough în care nu mai voiam să mă concetrez pe generarea de faimă și am vrut să câștig prin eliminarea oponenților unul câte unul. Am pornt cu miceeni și când am reușit să găsesc un echilibru între bani, productivitate și populație am început să generez soldăței pe bandă rulantă.

Primul meu adversar era în nord și de abia așteptam să îi bat la ușa capitalei. Poporul, adică war support-ul, era în favoarea mea pe toată durata bătăliei până când adversarul în mod mișelește a capitulat.

“Al meu e, all your bases are belong to me”…din păcate nu e tocmai așa.

Puteam să anexez doar orașele pe care le-am cucerit de-a lungul războiului asta bineînțeles dacă îmi permite war score-ul pe care l-am tot strâns.

M-a dezamăgit complet faptul că oprirea conflictului poate fi făcută unilateral de către oponent.

Zici că ești în curtea școlii și atunci când ești pe punctul de a înscrie golul câștigător, cel care a dus mingea zice piua și se duce acasă. Pe bune Timmy? Bașca, în momentul în care războiul ia sfârșit ambele tabere au war support-ul zero una față de celălaltă și ca să reaprinzi conflictul trebuie să te apuci din nou să strângi suportul poporului pentru a declanșa o altă campanie militară. Am zis că am făcut eu ceva prost, însă uitându-mă peste părerile altor oameni, acesta este o practică uzuală din partea AI-ului.

Un ultim of minor, care robabil pe mulți nu îi deranjează, însă mie mi se pare insuportabil.

UI-ul din acest joc mi se pare unul foarte încărcat.

Ești bombardat cu totul felul de notificări care mai de care mai irelevante. ”orașul x a crescut, în orasul y a murit cineva că nu au mâncare, civilizația Z a ales nu știu ce religie, cineva a ales să devină nemți, Maria nu te place că i-ai subjugat marioneta favorită” și lista poate să continue. Înțeleg că ar trebui să fim obișnuiți ținând cont de social media din ziua de azi, dar abordarea de genul acesta într-un joc video îți focalizează atenția pe nimicuri. Culmea este că lucrurile de care ești interesat, gen populația totală, sunt ascunse prin alte meniuri și nu fac parte din meniul principal.

Acum nu zic că jocul este bun sau prost pentru că nu am capacitatea de a îi face o analiză în acest sens, să îl compar la sânge cu Civilization sau Crusader Kings. Sunt lucruri despre care nu am vorbit, cum ar fi ce naiba sunt punctele alea de infuență și la ce folosesc sau despre alegerea unei religii sau luare unor decizii civice. În acestea nu am cum să intru pentru că nu am jucat suficient de mult cât să îmi fac o părere despre ele, ce implicații au pe termen lung asupra jocului, cum pot fi folosite pentru a optimiza strategia joc și așa mai departe.

Impresia pe care mi-a lăsat-o Humankind nu este una tocmai bună.

Pare că vrea să fie o experiență mai ușoară, dar uită că deciziile de design trebuie să aibă un oarece sens și echilibru pentru a putea fi mai accesibil maselor ne-experimentate ce doresc a-și încerca norocul cu un astfel de joc. Dar mecanicile de gameplay par să zică o cu totul altă poveste.

De aceea am și zis să mă opresc din joacă pentru că doar mă frustra experiența și nu îmi aducea niciun fel bucurie. Acțiunile mărunte pe care le făceam erau fatidice, nu puteam să concurez cu viteza cu care AI-ul își creștea faimea și ajungea cât ai clipi la următoarea eră.

Așa că am dat ”Exit to Desktop” și am decis să spun o poveste.

Leave a Reply