Editorial

Gaming în România

De curând a fost făcut un anunț important pentru scena de eSports din România, anume cel mai mare turneu de Dota 2 ”The International”, aflat la ediția cu numărul 10, se va desfășura în România pe Arena Națională în perioada 7-17 octombrie.

Vă dați seama o grămadă de lume este extaziată, în al nouălea cer, inclusiv eu.

Era pe lista mea ca o dată în viața asta să văd turneul, gândidu-mă că cea mai apropiată locație va fi pe undeva prin Polonia sau Ucraina. Uite că soarta mi-a zâmbit și am nevoie doar de un bilet de autobuz.

Totuși în toată această euforie nu am putut să nu simt și dezamăgire. Partea politică și-a atribuit victoria de parcă ei s-au dus personal și au negociat cu Valve pentru continuarea turneului în România când o bună parte din efort a fost făcut de PGL – companie românescă ce se ocupă cu organizarea genului acesta de turneu și care și-au format de-a lungul timpului o reputație destul de bună.

După ce am văzut cum în stânga și în dreapta se aruncă doar cu câți bani ne ies nouă din afacerea aceasta am realizat că foarte multă lume elogiază gaming-ul doar atunci când îi interesează.

O să turui un pic mai agresiv în cele de urmează pentru că pur și simplu m-am săturat.

Nu vreau să atac pe nimeni sau să denigrez munca unor oameni, ci doar să expun câteva din ofurile adunate de-a lungul timpului despre gaming-ul din România.

M-am săturat

…de cifrele din exceluri, pe care companiile le tot pun pe piedestal după o campanie de marketing.

Din exterior pare să fie o metrică bună pentru România, sute de de mii de vizualizatori, aproape toți unici, pfai ce bine o ducem, atât de multă lume interesată de gaming.

Adevărul este cu totul altul…

Optimiștii ar spune că e o statistică din 2016 și că nu are o relevanță în ziua de astăzi. De acord, de aia nu ne uităm la cifre în sine cât la preferințele românilor în materie de jocuri. Magazinul Steam de abia era vizitat (atenție, nu neapărat și folosit) de către internauții români, pe când siteurile ce oferă jocuri în mod gratuit erau vizitate într-un număr foarte mare.

Dăm un pic cu fast-forward și ajungem la un studiu făcut de RGDA în 2020, care contrazice statistica făcută de Geminus.


Cârcotașii ar spune că ”uite câți oameni se joacă!”.

Totuși unde sunt oamenii aceștia? Ochiometric sunt aproximativ 2 milioane de români care se joacă non-casual (PC + consolă).

Fac parte dintr-o grămadă de grupuri și discorduri de gaming. Dacă nu este un eveniment important în marea majoritate a timpului suflă vântul. Cele care sunt într-adevăr huburi pentru astfel de conversații sunt comunitățile streamerilor și 2-3 grupuri de Facebook, unde mai mereu se pun diverse linkuri către știri sau subiecte interesante.

Statistica trebuie aliniată cât de cât cu realitatea cotidiană, cel puțin pentru non-casual gaming. Este adevărat că industria este în creștere în România, dar nu cred că trebuie să o umplem cu steroizi ca să arate bine în poză.

În afară de League of Legends și Counter Strike Global Offensive, care printr-un miracol au reușit să se mențină în top, orice alt joc multi-player sau single-player e la pământ în ceea ce privește promovarea și prezența pe diferite platforme de video, de genul Youtube sau Twitch.

Această deficit în marea majoritate a timpului echivalează și cu o lipsă de interes din partea oamenilor pentru jocul în cauză.

Să luăm cazul Dota 2, că tot vorbeam de The International.

Țin minte când activau jucătorii grei, Masakary, bone7, CWM, Arise, ppasarel, românii erau interesați de Dota 2, voiau să caute oameni cu care să joace, să ajungă cât mai sus în rank.

Cu trecerea timpului interesul a scăzut.

Până la această scădere interesul era alimentat pe de o parte de existența unor oameni de urmat, pe de altă parte de prospețimea jocului. Este normal ca după ceva timp numărul de jucători să scadă din cauza absenței celor enumerate mai devreme, dar și din motive personale, cum ar fi că se schimbă prea des metaul jocului, toxicitatea, meciurile au devenit prea lungi, etc.

Problema de substrat este că jocul rămâne cu două categorii ”mișcătoare” de jucători pe care trebuie să îi țină cumva acolo. Cei care joacă din când în când și cei care de abia au pus mână pe joc. Ambele categorii au nevoie de ”acel-ceva” pentru a rămâne interesați de joc. Interesul este menținut fie de un nou patch care aduce conținut nou, fie de o comunitate, fie de oameni care fac clipuri pentru jocul respectiv.

În prezent noi nu mai avem nici comunități unite, nici oameni care să promoveze jocul în România, cu mici excepții.

Da. Este trist că există posibilitatea ca cel mai mare turneu de Dota 2, organizat în România, să aibă un public român redus. Sper totuși din nostalgie lumea să se ducă să vadă. Dacă nu există nostalgie, măcar să existe curiozitate. Cum e să vezi un turneu de o asemenea importanță?

Dota 2 nu este un exemplu izolat, poți să aplici aceiași logică la mai toate jocurile competitive din România, de la PUBG la Hearthstone la Rainbow Six Siege la Escape From Tarkov. Să nu mă întelegeți greșit, jocurile aceastea au încă jucatori pe meleagurile românești, doar că nu este numărul la care te aștepți ținând cont de popularitatea acestora în afară sau chiar peste graniță.

Tentația este mare să arunci cu vină, ce îmi este clar după atâta timp este că nu poți să găsești un vinovat direct.

Chit că ziceam la început de firmele de marketing/PR, nu sunt ele de vină. Pe mine doar mă deranjează fotografia frumoasă pe care ni-o flutură în față, de parcă totul e miere și lapte.

Ce este drept poza le servește de minune dacă ar fi în postura să negocieze o campanie. Nimic rău în asta, reclama e reclamă, banul e ban.

Dacă o companie vrea doar ca lumea să audă de jocul lor, plătesc și după ce se întâmplă Dumnezeu cu mila, este treaba lor. Din păcate genul acesta de strategie este detrimentală pe termen lung, deși are o istorie de mai bine de 3-4 ani pe la noi.

Paradoxal așa-i?

Este detrimental pentru că lumea nu consumă jocuri, consumă reclama.

Cu chiu, cu vai PlayStation a ajuns în România în mod oficial acum ceva ani. Înainte de venirea oficială singura metodă prin care puteai cumpăra de pe PlayStation Store este dacă achiziționai vouchere pre-plătite pe care le activai pe cont. Voucherele le găseai pe diverse siteuri străine, care mai băgau o taxă extra, să facă și domniile lor un ban. Pe lângă asta nu exista nici măcar o tentativă de a promova jocurile de PlayStation în România.

Uite ce se întâmplă când este oficială treaba.

De Xbox nu comentez pentru că nu cred că a auzit cineva de la diviza de gaming de existența României, între timp folosim hackuri prin care beneficiem de serviciile lor.

Evenimente nu am mai avut de la răposatul Dreamhack. Avem Comic-Con, care încearcă să umple golul, dar tind să cred că și ei se zbat să aducă companii din industria de gaming interesate de publicul din România.

Consumul trebuie să fie musai și de jocuri. Avem foarte puțini oameni care reușesc prin carismă și puterea sugestiei să îi determine pe consumatori să încerce un joc nou.

Iarăși pardoxal când avem Youtuberi cu milioane de abonați, cu milioane de vizionări pe lună. Personal, niciun Youtuber român nu m-a convins vreodată să încerc un joc în toți acești ani.

De aici și la următorul of…

M-am săturat x 2

…să nu am la ce să mă uit în limba română.

Exagerez, ce este drept.

Spre deosebire de acum 3-4 ani, am găsit câțiva oameni faini pe Twitch cu care pot să vorbesc despre gaming și să avem o discuție care nu se încheie cu ”apăsați butonul de like” odată la 5 minute.

Totuși vreau și altceva în afară de conținut de stream. Vreau videouri în limba română care să îmi prezinte anumite jocuri, strategii pentru jocurile respective, dezbateri, bârfe, ORICE doar nu simple videouri în care doar este jucat jocul.

Moda de reviews sau videouri informative nu a ajuns și la noi, asta pentru că necesită puțin mai mult efort pentru crearea conținutului, găsirea secvențelor potrivite din joc, editare, montare, etc.

Dacă vreau să mă uit la o recenzie mai detaliată despre Dark Souls, Rimworld, Project Zomboid, Disco Elysium, DayZ sau altele, nu găsec sau ce găsesc sunt videoclipuri scurte în care cineva doar se joacă. E aproape imposibil să găsești pe cineva precum Mandalore Gaming sau SpiffingBrit, chiar și din auzite.

Nu vreau ca toată lumea să facă videoclipuri după un anumit tipar și doar ală-i sfânt. Și în afară sunt mulți care urmează mainstreamul de GTA V, Fortnite, Clash Royale, Minecraft, dar pe lângă ei mai găsești și altceva, găsești varietate.

Average clickbait YouTuber starter pack | /r/starterpacks | Starter Packs |  Know Your Meme

Unii români totuși aleg să meargă pe genul acesta de conținut doar că în limba engleză, unde au mai multă expunere, apreciere, dar și oameni cu care să vorbească.

Cumva interes există, am confirmat-o de nenumărate ori cu oamenii pe care i-am intrebat daca ar urmări un creator de conținut din România care să facă clipuri în limba română.

Problema este că acești creatori nu există ca să poată fi urmăriți.

Un contra-argument ar fi că ei există doar că platforma are un algoritm defectuos și nu apar des în rezultatele de căutare. Din păcate asta se poate întâmpla. Totuși există strategi pentru a-ți asigura ieșirea din anonimat, chiar să ajungi la câteva sute, mii de views ceea ce mi se pare o reușită pentru România.

Ca să ajungi la acele sute sau mii de views trebuie ceva efort depus, nu doar 30 de minute de înregistrare și ce o fi o fi. Dinamica s-a schimbat cu trecerea timpului. Publicul este mai pretențios ca niciodată și deficitul de atenție a crescut enorm în ultimi ani.

Pentru că există atât de multe opțiuni nu îți prea permiți să lași de la tine la capitolul calitate, fie ea vizuală, auditivă sau informativă. Vocea trebuie să fie clară, imaginea să nu fie o invazie de purici și dialogul să meargă mai departe de ”SALUTARE ȘI BINE V-AM GĂSIT LA UN NOU EPISOD…AAAASTĂZI”.

Cu o floare nu se face primăvară și cu siguranță vei avea nevoie de luni bune să umpli constant canalul de Youtube, astfel încât să îți creezi cât de cât o autoritate în ochii platformei. Atâta vreme cât există timp pentru ceea ce vrei să interprinzi, șansa de reușită crește vertiginos, nu este de 100%, dar nu este nici 0%.

Revenind la oile noastre, din monologul de mai sus eu pun mână pe inimă și zic că băieții și fetele care pot să facă un altfel de conținut în mod constant, NU EXISTĂ!

Momentan…

Mereu țin o torță aprinsă pentru ziua în care o să dau de persoana respectivă.

Până atunci mă întorc în peștera mea din care mă joc Path of Exile și sper ca într-o bună zi să mă uit cu nostalgie la acest articol și să afirm:

”Ce s-au schimbat lucrurile!”

Leave a Reply