Uncategorized 1

Gaming în România – între pișcotăreală și individualism

Gaming in Romania


Am stat ore bune să îmi dau seama despre ce vreau să vorbesc în acest articol, să fie o analiză mare despre “gaming în România”? Să fie ceva dramatic? Primul instinct pentru Cristina de acum 10 ani ar fi fost să arate cu degetul, să dea nume, să se pună pe un piedestal. Doar ea știe adevărul absolut.

Cristina, cea de acum, vrea să vă vorbească de cu totul altceva. Anumite probleme ce țin mai mult de uman decât orice altceva.

Imaginați-vă acum că fiecare ar fi stat în bula lui sau ei.

Omul nu este o ființă preponderent rațională, ci mai degrabă o ființă socială. Trăim în grupuri. În grupuri ne simțim cel mai bine. Așa evoluăm pentru că din momentul în care faci parte dintr-o comunitate toate deciziile tale au o greutate atașată.

Când tragi linie vei realiza că fără conceptul de comunitate, fiecare om ar fi fost închis în bula lui existențială. Evoluția ar fi sistat pentru că nu am mai fi avut schimb de experiență. Nu există gândirea colectivă critică care ne-ar fi permis să eliminăm repede soluțiile greșite. Nu am fi putut să ne propagăm ideile bune mai repede. Una este să știe unul singur cum să aprindă focul, alta este să știe zece.

Cristina…ce legătură are asta cu partea de gaming în România?

Individualism

Recent s-a pus următoarea problemă. VALORANT. Acest FPS venit de la Riot, care a ridicat anumiți streameri la cifre ce altădată doar le visau.

Cum așa?

Ca să ai șansa să obții acces la faza de Closed Beta trebuia să stai câteva ore pe orice stream de VALORANT. La un moment dat Riot binecuvânta contul tău și îți dădea jocul. De aici și numărul mare de oameni care au decis să deschidă Twitch-ul, unii dintre ei pentru prima dată. De aici și numerele de care s-au bucurat doar câțiva streameri.

Stai Cristina, cum doar câțiva? Ce făceau? Îi ținea cu forța pe bieții oamenii pe stream?

Pe acolo.

Unii s-au prins cum stă treaba. Viewerii nu stau să caute alți streameri la care să stea pentru a pompa orele de vizionare. Așa că de ce să nu stea ei live 24/7, să aibă grijă ei de orele lor?

Interesantă strategia. Pe termen scurt ai un boost de vieweri, boost in rândul oamenilor ce te urmăresc, poate un boost financiar mic. Pe termen lung nu se știe. Șansele ca ei să îți rămână fideli sunt cam mici. Motivul e unul simplu. Nu ești tu motivul, cel puțin nu pentru început.

Eu sunt mic, tu fă-mă mare.
Ah, nu genul ăsta de mici?

Nu vi se pare că sintagma “streameri micuți” are ceva peiorativ în ea? Ca și cum cel care o spune este cel mai cel mamifer și restul sunt niste nevertebrate, așteptând selecția naturală să își producă efectele.

Dar dacă nu sunt așa?

Dacă sunt oameni ce fie nu au fost descoperiți, fie oameni ce încă nu și-au găsit muza care să îi inspire zilnic, fie pur și simplu vor să facă stream că nu știu ce să mai facă mai bun cu timpul lor.

Revenind la efectele pe termen lung, poate că acum era o șansă ca oamenii să vadă diversitatea ce există pe Twitch. Când o să se termine toată nebunia asta nu o să îți rămână ție fidel, dar poate i-ar fi plăcut de alt streamer. Poate că ar fi ales să rămână și să se bucure de conținutul altui om.

Știu! Nu e responsabilitatea nimănui să crească cifrele cuiva și sunt de acord cu asta. Nici măcar Twitch-ul nu este responsabil de asta ca platformă. Totuși revin la poza de la începutul articolului din preistoric. Ce s-ar fi întâmplat dacă cel care făcea focul îl ținea doar pentru el sau cel care făcea pieile le fabrica doar ca să îi țină lui cald?

Nu spun că individualismul nu trebuie să existe sau nu ar trebui să fii cea mai importantă persoană pentru tine, dar nu trebuie dus la extrem. Problema este efectul pe care îl produce decizia ta, cel puțin în situația asta. A fost o șansă pentru toată lumea. Câțiva au considerat că șansa le aparține doar lor, afectând astfel o comunitate de vieweri pe de-o parte și o comunitate de streameri pe de altă parte.

Nici nu mai aduc în discuție poate cel mai important aspect din toată treaba asta pentru tine ca individ: încrederea pe care ai pierdut-o și pe care nu o să o recuperezi atât de ușor.

What do the numbers mean, Mason?

Gamingul la noi nu e tocmai într-un loc plăcut sau propice pentru creștere. Avem două evenimente mari și late pe an, Comic-Con și BGW. Cu chiu cu vai Sony ne-a dat și nouă acces la magazinul lor virtual de jocuri. Vânzările de jocuri sunt pe linia de plutire.

Creșterea anuală prognozată pentru România este de aproximativ 7%, puțin peste 6.2, procentul de creștere la nivel global. Sună bine, doar că ne raportăm la alte cifre. Pentru 2020, în condiții normale, sectorul de gaming ar fi atins aproximativ 200 de milioane de euro[1]. Nu-i rău ținând cont că în 2017 s-a raportat o cifră de 95 de milioane de euro[2].

Însă când ne gândim că Polonia avea 664 de milioane de euro în 2019, te întrebi dacă facem ceva greșit. Motivele pentru care Polonia stă atât de bine sunt multiple, o scenă de eSports de amploare, un joc de renume mondial, număr foarte mare pasionați de gaming și dacă mai căutăm sigur mai găsim ceva[3].

Piața de gaming din România într-o lume ideală

La noi nu mai există evenimente internaționale de eSports pentru că…motive. Evenimentele care există sunt foarte puține, le numărăm pe degetele de la o mână. Lansările ce odată erau făcute de eMag și Altex acum nu se mai fac pentru că iarăși…motive. Consumul de gaming este redus… știți voi…motive.

Nu mă credeți? Dacă aveți suficientă curiozitate și 10 dolari puteți să vă uitați pe SteamSpy. Acolo o să găsiși regiunea geografică din care fac parte oamenii care se joacă. Singurul joc în care eu am găsit România în top 4 este Euro Truck Simulator 2.

De final

Cristina unde vrei să ajungi?

Nicăieri sincer.

Doar voiam să subliniez un pic unde suntem cu gamingul. Între individualism și pișcotăreală. Poate nu am explicat pișcotăreală…sau poate că da, ascunsă prin cifrele alea multe pe care le-am tot dat.

Să dau mai mult context. Pișcotăreala este un termen, adesea folosit peiorativ, pentru oamenii care se duc la evenimente doar pentru a mânca pișcoturi. E alegerea lor, însă unii dintre ei mănâncă tot și nu mai lasă nimic pentru restul. Ceilalți participanți poate nu sunt mare fani pișcot, dar ar fi apreciat ceva dulce cu care să meargă conversațiile. Văzând cum sunt tratați aleg să nu mai vină la eveniment. Prin urmare rămâi doar cu cei care înfulecă fără să le pese de altceva.

E bine, e rău? Depinde pe cine întrebi. Pentru cel care înfulecă pișcotul e bine, atâta timp cât au pișcoturi. Pentru ceilalți care nu au apucat, cred că le-a pierit pofta.

Părerile sunt împărțite. Este normal. Ce trebuie să înțelegem este că fără o comunitate, fără feedback, fără o gândire introspectă nu o să ajungem departe. O să rămânem la băț și piatră pe când alții construiesc reactoare nucleare.

1 Comment

  • Reply
    RaduL
    Apr 29, 2020 9:53 am

    Foarte bun articolul Cristina. Din nefericire, egoismul și lăcomia, cum a spus Bobo, predomină acum pe Twitch și este doar începutul. Într-un fel mi se pare normal să vrei mai mult doar pentru tine însă imoral în același timp. Aparent legea junglei se aplică și pe platformele de Streaming, cel mai feroce, fără scrupule va supraviețui cel mai mult însă tind să cred că cu cât urci mai sus cu atât durerea o să fie mai mare când vei cădea.

    Ăștia suntem… cu bune și cu rele!

    Aștept cu interes viitorul articol.

Leave a Reply